episodu' 2

3 aprilie 2007

Cum spuneam ca ......ajunshi in gara de uni trebuia sa ne ridice neamtzu de la gara....retraiam toate acele idei ce-mi treceau prin capul privind din autocar la lumea civilizata ce o vedeam pentru a 2 a oara....intrebandu-ma cum se poate si se face la altzii iar la noi...desi suntem un popor harnic si muncitor nu avem parte si nu vreau sa par pesimist dar efectiv urma in care suntem e trista si neplacuta in momentul in care vrem si nu putem, bataia asta de pas pe lloc iar noi astia mai harnici....printre ochi tristi in urma zborului din cuib....dar si de dupa mainile crfapate de treaba........

se vede licarirea aia de joy in momentul in care printre idealuri te bucuri si de aceste meleaguri cum noi nu avem si da doamne sa avem....iar pt confirmare la ceea ce scriu....umblu un pic si la cutia cu dorintze si imi doresc si sper sa am ocazia sa-ti arat ce am vazut ceea ce nimeni nu mi-a aratat si sper ca nebuna si de gheatza cum AM SA TE GASESC..........sper in acceptarea unei scurte calatorii ce va fi cu avionul ala cu motor in conservare de coccisuri si ca pe o plata a ceea ce am facut impreuna in ultimile zile de cohabitat....si iar mai sper ca nu ai sa citesti si sa raspunzi pe loc ci sa te gandesti........si calatoria va fi indiferent de cat de close-up vom fi.

In jumatea de ora pe care o mai am pt ca am ajuns tarziu si se inchide repede....pot sa-ti sciu o gramada daca ai sti ce mult regret ca am doar cateva dejte active la mana si ca nu am apucat a prinde din dexteritatea ta la scris.

Da e buna ideea cu facultatea di moment ce intentzionam spre o plata completa indiferent de rezultate si iti pot spune ca va fi un open mind....printre muschii ce sper sa-i cresc cu armonie...la carat si montat de scranciobe.

Si da si mie imi e dor de toate acele nebunii pe care le-am creat cu tine un **** mic gandindu-ma totodata ca e unfuking belivebell cat de bene a putut fi si cat regret ca nu s-au intamplat mai devreme.....si desi a avut o consistentza reala s-a terminat for the moment i hope....dar cum nu stim ce va fi maine.......cu oarece hazard ne putem gandi la viitor fie el si indepartat???? Acest nush......nush imi da oarece incredere ca se poate...nush.....

Imi este aiure sa stiu ca amandoi traim stari ciudate legate de noi...familie .....prieteni......separat fiecare rapus sau nu de ganduri vesele ori triste....dar stiu ca se merita lupta pt aceste traiuri independente chiar daca pretzul este cateodata cam mare....vrem si daca ne dorim intr-adevar se poate...si iarasi poate vom invinge noi astia care bulevardam singuri prin lumi straine noua odata si odata aceasta lege a conpensatiei.....si ne vom linisti fiecare in coltzul dorit si reushit...ca reusitam lupta cu viatza...dar cum spuneam....lung si anevoios drum.

Si sa stii ca am reusit azi sa facem si noi curat la noi acasa...acea incapere robusta pe 4 rotzi...am indepartat jegul dar si surpriza neplacuta de pe chipul acestui copil balai.....o adevarata fecioara veritabilla in ale chiar si celor mai nesemnificative lucruri,pe care noi cu multa vreme in urma am experimentat....savurand acele notiuni de fast-food...red bulluri....sa stii ca langa acest personaj le traiesc din nou.

In sperantza ca mirosul de neaerisit a disparut pe alocuri...dar si ca maine dupa munci voi avea puterea sa revin sa-tzi scriu...dar si bani.....ma pregatesc sufleteste spre acel loc gol,trist si nezambitor acel loc care ne va fi casa.......acolo unde ne vom inabusi oboseala....tristetzea...dorurile...micile bucurii pe care ca sigur le vom gasi si le vom avea.

Crengutza